Ești sincer cu tine însuți/însăți? Serios? De câte ori nu ți-ai spus că „de mâine” începi să faci sport sau te lași de fumat? Sau poate îți sună cunoscut „mănânc doar o singură bomboană din cutie” sau „beau doar un singur pahar cu vin în seara asta”. Și astea sunt doar câteva exemple… Psihologia autoînșelării

E clar, evident, suntem mincinoși! Și nu doar față de ceilalți oameni, ci chiar față de noi înșine! Facem asta constant pentru a încerca să ne aliniem unor standarde, pentru a ne simți mai bine cu noi înșine sau pentru că am fost învățați să credem că trebuie să fim într-un anume fel. Dar cel mai adesea, mințim în legătură cu emoțiile noastre!

Ce este autoînșelarea? psihologia autoînșelării

Acest procedeu atât de frecvent (dar atât de rar recunoscut de oameni) este pur și simplu un alt mecanism de apărare pe care îl dezvoltăm. Pentru că, în caz contrar, ar trebui să recunoaștem și să ne asumăm lucruri nu prea frumoase despre noi. Acest mecanism, antrenat încă din copilărie, ne ajută, cel puțin temporar, să scăpăm de probleme. Să rămânem în zona de confort. „Sunt ok, sunt bun. Nu trebuie să schimb nimic la mine!”, cam așa ne spunem.

Minciuni despre emoții

Cel mai adesea (ne) mințim în legătură cu emoțiile pe care le simțim. Asta pentru că cei mai mulți oameni au fost de mici copii învățați că unele emoții nu sunt bune, ele nu ar trebui să fie simțite. Sau avem impresia că dacă nu experimentăm anumite emoții, suntem cumva superiori celorlalți. Auzim deseori oameni spunând „Eu nu sunt invidios pe nimeni, nu mă interesează ce au ceilalți și eu nu”! „Eu nu ajung să mă înfurii, pentru că descopăr explicații pentru ceea ce fac ceilalți și atunci nu am nevoie de asta!” sau „Eu sunt puternic, nu am emoții (nu simt anxietate).” psihologia autoînșelării

Și oamenii care spun asta, chiar cred ceea ce spun! Nu putem să-i acuzăm că ne mint, sau că încearcă să pară mai buni în ochii noștri. Ei fac asta chiar cu ei înșiși. Din diferite motive. Sigur cineva le-a spus că invidia nu este bună, trebuie să te mulțumești cu ce ai. Sau au învățat că furia nu le aduce niciun beneficiu, așa că ar trebui evitată pe cât posibil. Sau cred cu tărie, că un om care „are emoții” (se simte anxios) este un om slab.

Minciuni despre gânduri

Atunci când nu ne înșelăm singuri cu privire la emoții, facem asta cu privire la ce ne trece prin minte. Pentru că, deseori, ne trec prin minte lucruri urâte. Și când ne surprindem gândind ceva rău, ca să nu avem impresia că suntem oameni răi, alungăm gândul, îl îngropăm bine, ca și cum n-ar fi existat niciodată. psihologia autoînșelării

De exemplu, ne gândim la moarte uneori. La propria moarte sau la moartea apropiaților. Cât de îngrozitor ar fi dacă cei dragi ar muri. Facem asta de mici copii, ne speriem la gândul că părinții ar putea să moară. Și tot atunci îngropăm adânc gândurile astea, pentru că a le recunoaște, ne-ar face să fim oameni răi.

Alteori, ne gândim că am vrea răul celorlalți. Sau ne trece prin minte că am putea să înșelăm, să furăm, pentru a ne face viața mai frumoasă. Sau ne gândim la fel de fel de catastrofe ce ne-ar putea ruina viața. Sau la boli. Și câte și mai câte…

Dar, conștiincioși, negăm, „ascundem sub preș”, nu am recunoaște niciodată că ne-am gândit la așa ceva. Nici măcar în oglindă nu am vrea să admitem asta, dar în fața altcuiva! Ce fel de oameni am fi dacă am gândi așa?! Răspunsul… oameni normali. psihologia autoînșelării

Ce-i de făcut?

Bine, bine, dar ce putem face concret pentru a fi mai productivi, mai buni?

Pasul 1. Normalizarea

Cu toții simțim emoții negative. Cu toții suntem invidioși pe alți oameni. Și furioși, anxioși sau triști uneori. Sunt emoțiile noastre, care au venit integrate în „soft” și nu le putem nega sau face să dispară. Ele, toate, pozitive sau negative, au un rol. Ne ajută la ceva. Să le negăm nu ne face să fim mai buni, poate doar un pic mai slabi. Pentru că nu folosim această armă secretă în favoarea noastră. psihologia autoînșelării

Tuturor oamenilor le trec prin minte gânduri rele. Chiar și celor mai curate și nevinovate ființe, copiii. E normal. Ne confruntăm cu experiențe diverse și știm că lucruri rele se pot întâmpla. Știm că putem chiar noi să facem lucruri rele, dacă vrem. Uneori, le experimentăm în mintea noastră. Sunt variante alte viitorului sau ale trecutului. Chiar dacă sunt rele. Asta nu ne face să fim oameni răi. Atât timp cât nu le punem în practică.

Pasul 2. Conștientizarea. Monitorizare

Atunci când apar, fie că sunt emoții sau gânduri, le putem întâi și-ntâi accepta. Mai apoi, ne putem ajuta de câteva întrebări: psihologia autoînșelării

• Ce simt, de ce simt asta?
• La ce îmi poate fi de folos emoția pe care o simt?
• Cum aleg să mă comport?
• Cum arată realitatea vs. ce este în mintea mea?
• Pe ce mă bazez când gândesc asta?
• Ce aleg să fac?
• Ce altceva pot gândi, mai aproape de realitate sau de ceea ce îmi doresc?

Pasul 3. Schimbarea

De fapt, acesta este pasul de care fugim cu toții. De aceea ne mințim. Pentru că dacă am fi sinceri și am conștientiza adevărul despre noi înșine, nu am mai avea prea multe scuze și ar trebui să începem să facem ceva! Așadar, curaj!

Cortney Warren ne povestește mai multe despre psihologia auto-înșelării în filmulețul de mai jos (puteți alege subtitrare în limba română).

By Psiholog Online Diana Todeancă