Ce este fericirea pentru mine?

Vaiii… eu as vorbi despre fericire mult si bine, mi se pare un articol care mi-a picat uns! Eu una ador sa fiu fericita. Chiar daca par serioasa uneori. Chiar sunt fericita si atunci, dar decat sa rad cu gura pana la urechi si inima sa-mi planga, aleg sa traiesc asa, fara sa port vreo masca! Si ce daca ma vede omul trista, suparata sau plansa? Nu-mi pasa, eu ma descarc macar, el tine in el si aduna. invitatie la fericire

Ori asa suntem unii oameni construiti, ori experientele ne-au facut asa, nu stiu. Aici depinde de fiecare om in parte, de modul cum a crescut, ce experiente a avut. Dar eu, sincer va spun, simt ca sunt fericita, asa in general. Cu mine insami, cu viata mea, cu oamenii din jur, cu tot ce am si ce nu am, cu ce mi-as dori, cu tot ce am trait si ce mi-as fi dorit sa traiesc. Cu toate, in general! Cum asa? Sa va povestesc…

De unde vine fericirea? In ce consta?

Fericirea vine din interior, clar asta! Fericirea suntem noi, de fapt. Uite eu, spre exemplu, ma simt si mai fericita cand sunt in natura, cand ma incalzeste soarele, cand simt adierea vantului prin parul meu… Cand simt parfumul florilor sau aerul proaspat al padurii… Sau briza marii… Cum sa nu poti fi fericit cand auzi pasarelele ciripind, albinele zumzaind sau greierii seara cand dau vreun concert?! invitatie la fericire

Ma simt fericita cand ascult muzica, cand pictez, cand vizez, cand imi privesc copiii… Cand mi-e dor de oameni, locuri, cand depanez amintiri… Dar si mai fericita as fi fost daca m-as fi dat cu parasuta sau sa fi fost vreun pilot de curse sa conduc un bolid sa-i aud motorul cum toarce sau sa ma fi dat cu parapanta… Dar daca nu sunt acum pilotul unui bolid de curse, asta nu inseamna ca nu sunt fericita! 🙂 Hmm… ce frumos!!!

Uff, dar sa ma trezesc si revin cu piciorele pe Pamant! O sa-mi spuneti ca bat campii! Ca aerul curat si toate pasaricile le auziti doar in concedii, la tara la bunici sau in nu stiu ce drumetii. Iar majoritatea dintre voi, in mare parte din timpul vostru simtiti doar mirosul tevii de esapament, auziti doar zgomotul infernal al traficului din strada. Sau cainii maidanezi latrand cand ti-e somnul mai dulce si zgomotele vecinului de sus la 2 noaptea cand iti crapa ochii in cap de oboseala dupa o zi de 12 ore de serviciu… Bun… Dar va intreb eu acum, cine nu va lasa sa fiti fericiti? De ce ar trebui sa va luati dupa turma? Ce face vecinul, fac si eu? invitatie la fericire

Nu! Poți alege! invitatie la fericire

Azi, daca vrei, poti incepe cu o cafea, sa o bei cu picioarele pe pereti stand asa o ora, doua sau noua… Poti citi o carte cu dopuri in urechi… Sau poti asculta la casti muzica la maxim pe strada chiar daca nu dau ele bine cu tocurile si fusta de la servici… Poti sa iti cauti alt job care sa iti placa daca al tau e stresant, poti sa faci un copil daca ti-l doresti, te poti da cu parapanta… Poti face ce vrei tu ca sa te simti bine si implinit! Bine… atat timp cat poti, ai cu ce si iti asumi hotararea luata. invitatie la fericire

Viata mi-a oferit mai multe variante, am ales însă…

Eu cred ca odata ce ti-ai trasat o traictorie in viata, cu niste obiective de indeplinit si lucrezi zilnic la ele, la visul tau, adaugand cate o caramida incet dar sigur, nu cred ca ai cum sa dai gres cu ceva. Si daca nu iese macar ai incercat! Numai tragedii sa nu ai, cum am patit eu… Sa-ti moara bunica, fratele, bunicul, tata, unchiul… Si sa ai vreo 5 ani de doliu sa te saturi de coliva si de bocit! Si sa se mai imbolnaveasca si mama de cancer, ca să fie totul perfect, un tablou mirific! Stiu ca o sa ma intrebati, ai luat-o razna, fato? Sau de unde atata fericire pe tine?! Dar stiti ce?

Eu tot fericita am ramas si AM ALES sa fiu si dupa toate tragediile din viata mea! Si stiti de ce? Pentru ca am inteles ca pana la urma toti sfarsim „cu vata in nas si pantofi noi”! Si de ce sa ma sperie singurul lucru cert din viata asta, si anume moartea? Facem coliva, bocim, mai punem cate o lumanare apoi ne spalam pe ochi si mai departe la drum! Pana cand ne vom da jos din tren, mai este! E ceva natural fratilor, wake up!

Dar cred cu tarie ca intai de toate trebuie sa fii tu insuti, si poti face asta doar daca te-ai cunoscut cu adevarat. Toti fugim sa facem, sa dregem, in secolul vitezei, goana dupa bani, ne rupem gatul prin traficul infernal sa ajungem la fix la serviciu, sa ajungem inapoi acasa seara sau sa facem cumparaturi… Aglomeratie si acolo, de ne calcam in picioare… Off, nu mai pot! Strigate, obolseala, nervi… invitatie la fericire

Sa constientizam ce este fericirea!

Ai stat vreodata si te-ai analizat? Cine esti? De unde vii si unde mergi? Ce iti place? Sau ce nu iti place? Cum esti tu ca om? Ce e fericirea pentru tine? De ce nu ai face ceva pentru tine? Caci tu traiesti… tu! Acum nici nu trebuie sa ajungem la extreme… Sa calcam pe capul si umerii colegului, sa-i strivim umerii ca ne uram mai sus dect el, ca sa simtim mirosul bujorului de la etajul superior! Poftim, poti folosi o scara sa te urci si tu si colegul pe ea sa vedeti ce frumos e bujorul si sa-i simtiti aroma amundoi!

Si uite ca am mai descoperit ceva! Iata ce fericita ma simt ca scriu acum cuvintele astea, uau… se pare ca scrisul ma face fercita. Uite draga mea Diana, cat de mult m-ai ajutat! Iti multumesc! Uite cum imi mai descopar eu o alta latura a fericirii mele! Fericirea, consider eu, inseamna absolut orice ne face sa ne simtim, utili, buni, impliniti, relaxati, linistiti, impacati, liberi si mai ales sa ne simtit ca traim.

Traiti in prezent!

Dragii mei, eu chiar cred ca atata timp cat suntem cumpatati in toate si ajungem sa avem mai multa rabdare si iubire, in primul rand, pentru noi si sufletul nostru, iar apoi pentru cei din jur , si sa facem si ce e bun si ce este frumos pentru linistea si inima noastra, ajungem negresit sa fim si din ce in ce mai fericiti! Va doresc bafta la autocunoastere si descoperirea fericirii! Fiti voi! Traiti! 

By Alina Gorghi