A fi parinte in adevaratul sens al cuvantului nu inseamna doar “a avea copii”, la fel cum a avea un pian nu te transforma automat in pianist… Psihologia copilului pare extrem de simpla atunci cand privesti din exterior si cand, obiectiv, iti poti da cu parerea despre cum ar trebui sau nu ar trebui educati copiii… Insa cei care sunt parinti stiu prea bine ca lucrurile se complica enorm odata ce acest rol coplesitor iti este desemnat pentru tot restul vietii… psihologia copilului
Cand viata iti acorda acest privilegiu suprem stii, inca din prima clipa, ca vei face tot ce iti sta in putere pentru ca cel mic sa aiba tot ce este mai bun.
Incepe cu cel mai simplu lucru: fii tu un parinte cat mai bun! Iata cateva reguli “de bun simt”, dar cu greutate, usor de aplicat, pe care daca le respecti inca de la inceput, relatia dintre parinte si copil va deveni mai simpla si mai frumoasa.
Din pacate, multi parinti uita asta… Este inadmisibil ca un copil sa te loveasca, sa iti spuna “Mai taci din gura!” sau sa iti vorbeasca urat, indiferent de varsta, dar mai ales cand sunt mici. Respectul pentru parinti este forma primara de respect pe care copilul o invata. Daca ii rapesti aceasta lectie, mai ales in primii ani de viata, nu va sti sa se respecte el insusi la randul sau. Tine minte ca tu esti “seful”, ba mai mult, tu esti LIDERUL lui. Pentru a-i putea asigura confortul de care are nevoie, trebuie sa il conduci cu incredere, sa ii insufli admiratie si respect. TU trebuie sa stii mai bine cum stau lucrurile. Si trebuie sa fii ferm in decizii atunci cand este vorba de lucruri serioase. psihologia copilului
Clarifica-ti mai intai care sunt principalele valori pe care le respecti in viata ta si pe care vrei sa le transmiti mai departe. Apoi, pune-te de acord cu partenerul tau de viata! Pentru ca fiul/fiica ta sa invete si sa preia valorile pe care vrei sa le transmiti, ele trebuie sa fie aproape unanim acceptate de ambii parinti. Nu este intotdeauna necesar ca aceste reguli sa fie declarate, scrise, semnate. Insa trebuie respectate pentru ca ele sa devina un obicei, un lucru de la sine inteles.
De exemplu, statul la masa 20 de minute cu familia, fara jucarii, televizor, telefon sau tableta ar putea fi o regula nescrisa. Adoptata tacit de toti membrii familiei, ea ar putea deveni permanenta. Daca in familie copilul vede ca asa stau lucrurile de fiecare data, fara exceptii, regula va fi adoptata ca ceva normal. “Asa se face”, “asa a fost dintotdeauna” ar putea spune mai tarziu.
Bineinteles, daca astfel de reguli nu au existat niciodata, va trebui sa muncesti un pic la implementarea lor. Poate chiar vei ajunge sa le scrii pe hartie. Daca vrei sa fii luat in serios, va trebui sa fii ferm si sa nu cedezi insistentelor. Indiferent de tipete, proteste, trebuie sa fii sincer, sa arati ca nu glumesti. Trebuie sa explici si logica din spatele regulilor. Pentru ca nimeni nu poate sa inteleaga cu usurinta “Pentru ca asa zic eu!” sau “Pentru ca asa trebuie!”
Respecta regulile tu insuti, in primul rand. Pune deoparte telefonul mobil in timpul mesei! Incurajeaza si multumeste atunci cand lucrurile decurg bine. Evita sa spui “Pai vezi, era asa de greu?”! Sau “Lasa ca vezi tu ce patesti daca n-ai sa faci asa mereu”! Fii constant in aplicarea lor. O regula nu mai are nicio valoare daca azi ai zis ca e regula, iar maine facem deja exceptie. In plus, credibilitatea ta scade, pentru ca cei mici se prind foooarte repede ca nu te-ai tinut de cuvant. psihologia copilului
Comporta-te ca si cum copilul tau ti-ar copia fiecare gest pentru ca… exact asta face! Daca vei vorbi frumos cu ospatarul care iti aduce mancarea, va face si el acelasi lucru; daca esti calm si rabdator in discutii, va reusi si el sa fie calm si atent; daca ii tratezi cu respect pe cei din jur, copilul tau va ajunge sa faca la fel. Bineinteles, nu trebuie sa te prefaci ca esti un sfant in preajma lui, insa tine minte: comportamentul tau se va reflecta direct in actiunile lui. Mai ales cand vine vorba de felul in care ii tratezi pe cei apropiati. Constient sau inconstient, el va prelua modelele pe care le vede in familie.
Copilul tau este un “Adult in formare”, iar TU esti responsabil de a-i fi profesor. Orice lucru banal poate fi transformat intr-o lectie. Invata ca atunci cand vrei sa dai o lectie sa faci asta prin intrebari mai degraba, decat prin exclamatii: “De ce crezi ca trebuie sa respectam randul la magazin?” in loc de “Trebuie sa stam la coada, ca asa-i frumos!”
Iata si alte exemple de intrebari pe care le poti pune (si apoi explica) copilului tau: “De ce produsele sunt asezate in ordine la supermarket si nu unele peste altele?”, “Ce facem atunci cand jucariile se strica?”, “Ce simti atunci cand daruiesti ceva cuiva?”, “Cum ar fi daca tu ai primi un cadou?”, “Ce simte omul acela atunci cand cineva ii vorbeste urat?”, “Tu cum te-ai simti daca cineva ar vorbi cu tine asa?” Practic, tot ceea ce facem poate fi transformat intr-o lectie frumoasa si folositoare pentru copilul tau. psihologia copilului
Incepe chiar de azi sa aplici regulile de mai sus cu copiii tai, sau tine-le minte pentru cand vei avea copii. Psihologia copilului poate fi amuzanta, frumoasa si usor de aplicat, atunci cand iti acorzi timpul de a reflecta la propriile actiuni…
By Psiholog Iasi Diana Todeancă