Negresit ne bazam pe memoria noastra si sustinem cu tarie ca ceea ce ne amintim este 100% adevarat. Studiile arata insa ca lucrurile nu stau chiar asa…
Memoria umana nu este nicidecum o banda de inregistrare. Si nu are capacitatea de a fixa prea bine elementele componente. Imagini, secvente, sunete, sau emotii ce s-au petrecut cu adevarat se suprapun cu elemente din imaginatia noastra. Le amestecam cu vise, sau sau cu intamplari similare. In permanenta mintea noastra completeaza elementele lipsa din amintirile noastre, fara sa ne dam seama.
Importanta acestui mecanism de completare pare minima. Insa in anumite contexte, cum ar fi cadrul juridic de preluare a declaratiilor de la martorii oculari, memoria umana poate face greseli mari, cu repercusiuni semnificative. Pentru a afla mai multe despre acest fenomen, o serie de psihologi cercetatori au demarat niste experimente simple si in acelasi timp foarte revelatoare.
Participantilor li s-au prezentat o serie de filmulete cu accidente rutiere, nu foarte grave. Ulterior, diferite intrebari au fost adresate, ca si cum participantii ar fi fost martori la evenimente. Rezultatele au aratat ca, in functie de cuvintele folosite in intrebari, “martorii” relatau diferite niveluri de gravitate a accidentelor. De exemplu, daca erau folosite verbe mai dure “Ce viteza aveau atoturismele cand s-au zdrobit/s-au izbit unul de altul”? atunci viteza presupusa era mai mare. Iar daca verbele erau mai putin dure ca s-au lovit/s-au atins/au intrat in coliziune, viteza estimata era mai mica.
Ba mai mult, imaginile amintite erau diferite, in functie de cuvintele folosite. Multi dintre participantii care auzeau “s-au izbit/s-au zdrobit” erau convinsi ca in filmulete au vazut geamuri sparte, chiar daca in realitate nu era asa.
Memoria noastra este influentabila, sensibila la pareri, atitudini, la contextul intamplarilor si la contextul reamintirii. Stim cu totii ca ne amintim doar lucrurile frumoase despre o veche iubire. Sau ca ne vin in minte doar gafele facute de o persoana pe care nu am simpatizat-o niciodata. Sau, daca de exemplu aflam ca un bun prieten ne-a tradat, dintr-o data, incepem parca sa punem cap la cap tot ce s-a intamplat in trecut. Incepem sa interpretam totul prin prisma elementului nou pe care l-am aflat. Si totusi daca se dovedeste ca n-a fost asa, atunci spunem. “Ei, inseamna ca a fost doar o coincidenta sau mi s-a parut”.
Cert este ca nu trebuie sa luam decizii importante sau sa aducem argumente infailibile pe baza a ceea ce ne amintim sau ce isi amintesc ceilalti. Ci numai pe baza informatiilor concrete si obiective, daca este posibil. In amintirile mai putin placute putem gasi mereu o sursa de a trage invataturi si de a evita greseli viitoare. Iar amintirile frumoase le putem pastra mereu ca sursa de bucurie, nostalgie. Sunt o sursa de povesti amuzante in intalnirile cu prietenii sau de intamplari interesante si distractive pentru copii sau nepotii nostri…
By Psiholog Iasi Diana Todeancă