Ați observat cu siguranță că atunci când mâncăm des dulciuri parcă avem o poftă continuă de “ceva bun”. Am vrea să mâncăm tot mai mult și mai mult. Dacă încercăm să facem pauză de la dulciuri un timp, acele zile pot fi chiar o încercare grea pentru noi. De parcă ar exista un fel de dependența de zahăr. Consecințele negative sunt evidente. Ne îngrășăm, avem probleme cu dinții, cu stomacul. Se poate ajunge la obezitate, hipertensiune, iar recent se vorbește chiar și de afecțiuni mai grave pe care le provoacă zahărul, fiind numit “toxină cronică”.

Ce se întâmplă în creierul nostru?

Ei bine, mecanismul care stă la baza acestei pofte greu de învins este unul similar cu dependența (sau adicția). Mai exact, atunci când mâncăm zahăr, papilele noastre gustative și receptorii care se află în stomac și intestine preiau substanța. În acel moment, creierul nostru secretă o substanță numită dopamină. Acest neurotransmițător este responsabil cu activarea sistemului de recompensă al organismului. Acesta, ca să fie mai simplu, ni-l putem imagina sub forma unui mic monstruleț verde. Dacă îi dăm anumite substanțe, sau facem anumite comportamente care sunt pe placul lui, el începe să ne șoptească în ureche “mai vreau”. Astfel noi știm și să îi dăm încă o dată acel ceva. El apare atunci când mâncăm ceva nou, când facem sex, când mâncăm ciocolată. Dar apare și în dependența de droguri, de alcool, de tutun. dependența de zahăr

Nimic nu pare de speriat la monstrulețul nostru până acum. Însă, la fel cu orice creatură ciudată, e simpatic și prietenos cât timp e mic. Dacă însă monstrulețul crește, devine din păcate o creatură mare și urâtă de care greu mai putem scăpa. Asta se întâmplă în dependența de droguri de exemplu. Îi dăm monstrulețului nostru o anumită substanță, iar el în loc să ne șoptească la ureche, bate cu pumnul în masă spunând “Mai vreau!”. Îi dăm din nou, și ușor-ușor el crește, și începe să strige tot mai tare “Mai vreau”. Până când se ajunge la “Îmi dai, îmi dai, îmi dai!!”. El devine tot mai greu de controlat, ba chiar ajunge să preia el controlul. Știm cu toții prea bine – din toate creaturile de pe pământ, cel mai greu este să ne luptăm cu cele din interiorul nostru. dependența de zahăr

Poți fi dependent de dulciuri?

Tot cam la fel se întâmplă atunci când mâncăm zahăr, cu cât îi dăm mai mult zilnic, monstrulețul nostru crește, se îngrașă (normal, doar îi dăm zahăr) și începe să strige, scăpat de sub control. Uite-așa ne trezim iarăși în fața frigiderului deschis, ținând în mână cea de-a cincea înghețată pe ziua de azi.

Partea bună e că, în cazul zahărului, creatura încă nu e atât de mare și o putem controla destul de ușor, ne trebuie doar un gram de voință și un gram de știință. Află mai multe detalii din filmulețul de mai jos (poți alege subtitrare în limba română). dependența de zahăr

Cum procedăm, care e soluția?

În primul rând, trebuie să înțelegem mecanismul din spatele poftei noastre. După masa de prânz, atunci când ni se pare că nu ne-am săturat parcă dacă nu mâncăm și “ceva bun”, să ne aducem aminte că e de fapt monstrulețul nostru care bate din picior. Pentru că totuși noi suntem șefii acestei creaturi, îl păcălim cu un fruct mai degrabă. El va zice prima dată “Meh… ok, un măr!”. Însă în doar câteva zile va deveni tot mai cuminte și din nou simpatic. dependența de zahăr

Apoi, să ne aducem aminte. Nu-i așa că te simți mai bine atunci când te îmbraci în niște haine frumoase, noi, când porți un parfum elegant? Imaginează-ți cât de bine trebuie să fie când știi că ai avut grijă de cel mai de preț “bun” pe care îl vom avea vreodată. Corpul nostru! Te simți mai bine, dormi mai bine și chiar gândești mai bine dacă începi să fii atent la ce și cât mănânci.

By Psiholog Iasi Diana Todeancă