Știai că în Europa, 5 din 12 persoane se confruntă cu o formă de depresie sau anxietate, iar 800 000 în fiecare an ajung să își ia viața pentru că nu fac tratează depresia prin psihoterapie și un tratament corespunzător? Iată câteva cazuri celebre care ar putea să ridice câteva semnale de alarmă. Dacă și tu te confrunți cu simptome ale depresiei, consultă chiar acum un specialist! Psiholog Iasi Diana Arghire îți poate fi de ajutor.
Înainte de nunta Prințului William al Marii Britanii cu Kate Middleton în 2011, aceștia au primit consiliere pentru a se pregăti pentru viaţa alături în familia regală, potrivit Daily Mail. Consilierea psihologică a fost probabil preventivă: mama lui William, Diana, a experimentat simptome de singurătate şi depresie chiar în rolul său extraordinar de soţie a Prințului.
Diana suferea de depresie postpartum, dar şi de o tulburare de alimentație. Potrivit BBC, nefericirea ei sa agravat, căsătoria ei s-a deteriorat şi a primit prea puţin sprijin emoţional de la noua sa familie.
“Am nvățat că tristețea nu poate distruge ceea ce este minunat la mine,Trebuie doar să te reîntorci la ceea ce este minunat la tine și să descoperi o mică rază de lumină care a mai rămas. Sunt norocoasă că am găsit puțin sclipici păstrat bine undeva.”
“Există urcușuri și coborâșuri. Doar că totul este neted și șlefuit și simți că parcă trăiești într-o disperare. Unde nu primești răspunsuri, dar trăiești OK. Și zâmbești când te duci la serviciu, știi? Dar continui să trăiești în disperare.”
“Atât de mulți oameni mă privesc (privesc la depresia mea) și cred că sunt nerecunoscătoare, dar nu-i așa – Nu o pot controla. Nu îmi lipsesc prea multe lucruri, universul mi-a dat apropae de toate tocmai pentru a-i putea ajuta pe oameni să înțeleagă că nu trebuie să fie ceea ce nu sunt, sau să creadă că ar trebui să mimeze fericirea. Nu există nimic mai rău decât să trebuiască să mimezi fericirea.”
“O văd ca pe o importantă învățătură, ca un curs sau ca un semestru. Semestrul acesta îmi luam diploma în depresie. Făceam același lucru în fiecare seară și adormeam fără să simt nimic, aceeași rutină. Abia așteptam să ajung acasă ca să mă ascund. Doar că sentimentul acela de neliniște tot creștea, până ce într-o seară am spus pur și simplu – ce risipă!”
“Mama mea tocmai murise și voiam să fac ceva fizic ca să pot să-mi scot asta din minte pentru o vreme. Simțeam că mă îndrept către o perioadă foarte întunecată și nu eram în stare să mă ridic din pat dimineața, așa că m-am înscris la ceva ce m-ar fi forțat să rămân activă”
“Cred că Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni, medici, doctori, psihoterapeuți – aceasta este vindecarea ta! Profită de ea. Mergi și consultă un specialist care poate să te evalueze. E okay dacă treci printr-o perioadă mai grea. Depresia nu este ok, dar e okay să cauți ajutor.”
“Nu sunt genul de persoană căreia îi place să vorbească despre problemele personale, dar când tulburarea mea bipolară a devenit publică, sper ca cei care suferă ca și mine să înțeleagă că este complet controlabilă. Sper că pot să reduc din stigmatul asociat cu această tulburare și că cei care nu au reușit până acum să o țină sub control, vor apela la ajutor specializat și vor folosi tot ce este disponibil ca tratament.”
“Mi-a luat ceva timp să îmi adun gândurile și să spun – Știi ceva? Dacă nu ești fericit, trebuie să faci ceva în privința asta! Doar și recunoscând că te simți în felul ăsta e un uriaș pas înainte. Trebuie să recunoști asta, să te întrebi de ce te simți atât de rău, de ce ești nefericit… Trebuie să faci ceva în privința asta!
“Dădeam doar peste uși închise peste tot și simțeam că nimic nu merge. Tocmai mă mutasem singură și stăteam și mă gândeam că trebuie să mă duc acasa. Ghinion peste ghinion. La un moment dat mi-am zis – Ce s-ar întâmpla dacă pur și simplu nu m-aș mai trezi? Cam așa m-am simțit.”
“Toate lucrurile de care mi-a fost frică mi s-au întâmplat. Mi-am pierdut emisiunea. Am fost atacată din toate părțile. Am plecat de la a câștiga mulți bani la a nu mai face bani deloc. Când am ieșit din studio după cinci ani de muncă grea, știind că am fost tratată cu lipsă de respect doar pentru că eram gay, am intrat într-o depresie profundă, profundă.”
“Am făcut psihoterapie și am luat antidepresive pentru o perioadă și asta m-a ajutat. Exact asta face terapia: îți oferă o altă perspectivă atunci când ești atât de pierdut în propria ta buclă, în propriile tale rahaturi. Asta ajută.”
“Stăteam în mașină și simțeam că miroase a gaz când am văzut imaginea mamei mele venind spre mine. A sacrificat atât de mult pentru copiii ei încât mi-am dat seama că să îmi pun capăt vieții ar fi un gest incredibil de egoist. Părerea mea despre mine însămi era foarte proastă. A trebuit să mă reprogramez ca să pot să văd binele în mine. Dacă cineva nu m-a iubit, asta nu înseamnă că nu mă poate iubi nimeni.”
“Eram nefericită, acum sunt fericită. Acum, chiar și când am o zi proastă, e mai bine decât cea mai bună zi de înainte de tratament.”
“Mă simțeam ca un zombie. Nu puteam să îmi accesez emoțiile. Credeam că depresia postpartum înseamnă să plângi în fiecare zi și să nu fii capabilă să ai grijă de copil. Dar există atât de multe nuanțe și profunzimi diferite ale depresiei…”
“Într-un fel ciudat a fost confortabil pentru mine când obstetricianul meu mi-a spus că sentimentele mele de disperare extremă și gândurile suicidale sunt direct corelate cu o schimbare biochimică din corpul meu. Atunci când recunoaștem că depresia postpartum este o problemă serioasă, atunci tratamentul devine mai accesibil și social acceptat.”
“Sufăr de depresie, iar cea mai rea perioadă a fost una de 6 luni, când aveam douăzeci și ceva de ani, în care nu puteam să mă îmbrac, erau zile când nu puteam să ies din casă. Antidepresivele m-au ajutat, la fel și psihoterapia. Depresia este un dezechilibru chimic prin care trec unii oameni. Întotdeauna a făcut parte din viața mea.”
By Psiholog Online Diana Todeancă